,,Să nu trecem ca lemnele pe lângă cerșetori’’
( Arsenie Papacioc )
‚,Apoi, nici nu știi că acela pe care îl ajuți poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ți dea împărăția cerului și tu nu observi. Și, de regulă, oamenii caută bănuțul cel mai mic.
Frații mei, țineți minte: cerșetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta așa de ușor! Si mai grozav, l-ai disprețuit pe cerșetor! Cerșetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum și împart ce s-a căpătat, și zic: „Asta-i de la cutare. Pomenește-l, Doamne, întru împărăția Ta!” Și are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: însutit ve-ți primi! Vrei să te îmbogățești? Dă tot ce ai! Primești însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă ați cunoaște viața Sfântului Ioan cel Milostiv, v-ați înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în arhiepiscopie, a întrebat: „Cât aur are arhiepiscopia?” Și i s-a răspuns: „Atâtea litre de aur!” „Dați-i la săraci!” Când au auzit, economii ăia au zis că îi sărăcește. Și a venit înapoi însutit față de cât a dat. Iar dădea, iar venea însutit. Vezi, nu observă omul când primește, dar observă când dă. Dar venea însutit cu precizie! Este cuvânt din Scriptură. Eu nu am dreptul să contrazic acest cuvânt. Și obișnuiți-vă cu autoritatea cuvintelor din Sfânta Scriptură. Tainele Bisericii s-au făcut pe temeiul cuvintelor din Scriptură. „Ce dezlegați voi, dezleg și Eu”. Așa a luat naștere Taina Pocăinței.
Deci, obișnuiți-vă să nu trăiți numai voi, ci să trăiți în toți care sunt cu voi.’’
În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Alexie, omul lui Dumnezeu.
Preacuviosului părintele nostru Alexie s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil şi bogaţi. Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, când a intrat în cămara de nuntă, în care se găsea soţia lui, în loc să rămână acolo cu ea, şi-a scos inelul său şi dându-i-l şi binecuvântând-o, a ieşit pe ascuns din casă şi a plecat îndată la Edesa. Şi venind la biserica de aici, a rămas pe lângă ea timp de optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la biserică.
Mai târziu a plecat de acolo, căci nu se mai putea să rămână mai multă vreme ascuns, din cauza virtuţilor lui, fiindcă mulţi, înţelegân-du-i viaţa lui virtuoasă, veneau mereu la el şi-l stânjeneau, şi a voit să se ducă în Tarsul Ciliciei, la biserica Sfântului Apostol Pavel, dar nu şi-a putut împlini această dorinţă, deoarece corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată într-altă parte. Ajungând deci la Roma, a venit la casa părinţilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale, luat în derâdere şi batjocorit de înşişi servitorii lui, pătimind atât de mult, cât poate pătimi un om străin lipsit de orice îndrăzneală din partea unor oameni petrecăreţi şi gălăgioşi. Când a simţit că i se apropie fericitul sfârşit, a cerut o bucată de hârtie şi a scris pe ea cine este şi unde s-a născut. Şi a păstrat această hârtie la el, până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-şi duhul. Şi rugându-se de el şi luând de la el scrisoarea şi citind-o în auzul tuturor, au cunoscut cu toţii cele cu privire la el. Deci, toţi fiind cuprinşi de spaimă, au luat şi au îngropat cu cinste şi cu mare cuviinţă sfintele lui rămăşite în biserica Sfântului Apostol Petru, moaştele lui răspândind după aceea miruri cu bun miros şi vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele.
Singura biserică închinată Sfântului Alexie se află în București pe Calea Șerban Vodă, pe locul în care a fost o bisericuța din lemn. Aceasta este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu și a soției sale Maria, care în anul 1799 au construit sfântul lăcaș pe propria cheltuială.
Pr. Manole Alexandru
